Valenţe ale comunicării contemporane...  „Sociologii noştri ne avertizează că „analfabetismul funcţional” este în continuă creştere în zilele noastre, ne anunţă că această afecţiune educaţională îşi pune tot mai mult amprenta pe modul în care reuşim să interacţionăm cu semenii noştri. Modalităţile noastre de dialog social nu pot fi decât mai sărace şi mai lipsite de conţinut, în acest context social şi educaţional contemporan. Dar stai şi te întrebi mereu: „Cum să interacţionezi şi cum să declanşezi un minim dialog cu o persoană preocupată numai de ceea ce vede în telefonul său mobil personal?”. Lingviştii şi filologii noştri, bunicii şi părinţii, prietenii „internauţilor” şi dacălii lor, …, sunt şi ei preocupaţi şi îngrijoraţi de vocabularul modest al al celor care au ales, cu prioritate, mediul virtual de comunicare, au ales să dea atenţie mai mult imaginilor de pe ecranul telefonului, decât textului scris şi lecturii cărţilor în format clasic. Până unde poate merge această tendinţă de izolare socială? La ce rezultate, pe termen mediu şi lung, vor duce aceste forme  de relaţionare socială virtuală? Alături de semenii noştri, preocupaţi în mod constant de găsirea de soluţii la această problemă socială contemporană, observăm şi noi, rezultate culturale tot mai evidente: o tendinţă evidentă de sărăcire a vocabularului curent al „internauţilor, de renunţare la formele esnţiale de dialog real, de creşterea gradului de incomunicare în mediul social al „internauţilor”. În eforturile noastre de căutare a soluţiilor, eforturi individuale şi de grup, credem că ar trebui să pornim şi de la ipoteza că: „O societate marcată de egoism, de lipsă de comunicare şi indiferentism, … are toate şansele să ajungă o societate destructurată, o societate care îşi va pierde în mod accelerat valorile morale esenţiale.” Îndrăznim să credem că una dintre soluţiile culturale, posibile şi necesare, ar fi şi renunţarea la lungi conferinţe şi simpozioane culturale neinteractive, preferând în schimb promovarea consecventă a unui alt tip de dialog şi comunicare socială, mai diversificată şi mai atractivă. Astfel, o experienţă culturală interesantă ar putea fi aceea a transformării unor lungi şi monotone expuneri, în dialog, „în timp real”, cu sala de conferinţe, în antrenarea şi încurajarea spectatorilor în a-şi exprima în „timp real” opiniile şi în a pune întrebări pertinente celor care şi-au asumat rolul de conferenţiari şi organizatori de dialoguri culturale, posibil interactive. Nu avem pretenţia că am venit cu idei noi şi nemaiîntâlnite. În „Lumea” spectacolelor de teatru modern, acest tip de interactivitate a devenit demult o practică curentă – scena şi spectacolul, s-au  „mutat” între spectatori şi o parte a publicului a fost antrenată în crearea unor momente culturale de teatral interactiv. Mai credem că valenţele actului cultural interactiv, şi chiar rolul benefic al discuţiilor în contradictoriu pe teme culturale actuale, nu vor întârzia să-şi arate roadele în implicarea noastră culturală mult mai accentuată – în ieşirea din izolare şi indiferentism cultural cronicizat. Ne vom creşte astfel şansele de dialog cultural modern şi interactiv, şansele la o bună dezvoltare culturală, personală şi comunitară.”  Prof. Dorin Cremene,  Reghin

Educaţia românească la „Ora Întrebărilor”

      Acestea sunt o serie de costatări ale unui dascăl ce a preferat să fie o viaţă întreagă un nonconformist şi un adept al consecvent al dialogului şi comunicării fără prejudecăţi. Mă întreb acum, „în ceasul pensionării”, cine mai are nevoie de expertiza şi opiniile celor care au luptat o viaţă întregă cu „găurile negre” ale sistemului de educaţie românesc?  Am fos un bun manager şcolar, timp de 15 ani, perioadă în care am avut şi semnale de recunoaştere a valorii mele manageriale – la un curs de formare a directorilor de şcoli, am fost ales de către un număr de 50 de directori din învăţământul gimnazial, drept lider al lor. După un proces de revendicare de nouă ani, prin efortul comun al unor decidenţi mureşeni de bună credinţă, am reuşit întăbularea imobilului Clubului Copiilor Reghin, din str. Mihai Eminescu nr. 10, în favoarea Statului Român. Elevii cărora le-am predat, timp de 30 de ani: matematică aplicată, programare, psihologie aplicată, istorie şi literatură comparată, tehnici moderne de dezvoltare personală, ..., au rămas încântaţi de o altfel de educaţie, bazată mai mult decât în şcoală: pe gândirea critică, pe dezvoltarea sistematică a creativităţii, pe munca în echipe de cercetare în care lider nu a fost neapărat profesorul coordonator, ... o serie de activităţi didactice animate mereu de empatie şi respect reciproc. Pentru că am fost mereu în contact direct cu o mare divesitate de manuale de matematică din învăţământul preuniversitar, am descoperit o serie nesfârşită de structurări haotice şi erori ale unor manuale tot mai slabe calitativ. În cei 45 de ani de activitate didactică, am acumulat o serie de competenţe de care, până în acest moment, se pare că nimeni dintre decidenţii actuali din educaţia mureşeană nu are nevoie. În cuvinte puţine, aş caracteriza această sumbră atmosferă astfel: indiferenţă, marginalizare a valorilor, obedienţă faţă de puterea politică a „zilei”, lipsă de interes pentru dezvoltarea personală şi meritocraţie. În relaţie de complementaritate cu toate acestea, s-au dezvoltat diverse forme maladive de „butaforie” şi ipocrizie educaţională, precum şi un absurd cult al „dosarelor personale”, aglomerate în exces de mulţimea de diplome şi hârtii fără valoare. Unii dintre noi percep semnale că această stare de lucruri se poate schimba începând din anul de graţie 2020. În acest sens, declar că am fost toată viaţa un nonconformist şi un optimist, convins că „viitorul depinde şi de mentalităţile şi tiparele comportamentale ale prezentului”. Visez la organizarea unui Congres Naţional al Nonconformiştilor din Educaţia Românească”, măcar în format virtual, unde preşedinte eu l-aş alege, fără niciun fel de ezitare, pe distinsul psiholog clujean, prof. dr. Mircea Miclea!   Reghin, 11.03.2020  Dorin Cremene

Drumul  spiritual de la suferinţă la marea literatură  

    La postul de televiziune Ardeal TV, în cadrul emisiunii “Printre rânduri”, în data de 10 iulie 2018, am fost invitat şi eu - un pasionat cititor de literatură, de la vârsta de 10 ani, să vobesc despre rolul literaturii în viaţa noastră. Am vorbit atunci despre: marea literatură a lumii, despre suferinţa care poate duce la mai multă înţelepciune, despre legătura dintre suferinţă şi creaţia literară, despre gândirea critică şi modul în care ajungem să receptăm literatura de calitate, ... În opinia mea, în acel dialog TV, a fost vorba despre o încercare de descifrare a legăturilor dintre emoţiile noastre de fiecare zi şi marea literatură a lumii. Apreciez că acela a fost cel mai frumos şI mai emoţionant interviu TV, din viaţa mea! Am dat, în ultimii 30 de ani, numeroase interviuri la posturile locale TV. Consider însă că acel dialog a fost cel mai reuşit şi mai bine realizat, de către moderatoarea TV, Dora Patron. Tema acelui frumos dialog a fost: “Tainele literaturii”. În acea memorabilă, cel puţin pentru mine, emisiune TV, am încercat, în calitate de iubitor de literatură de calitate, să înţeleg de ce mai este şi azi necesară Marea Literatură în viaţa noastră. Rămâne să decideţi şi dvs., după ce veţi viziona acel interviu TV, câte dintre multiplele “Taine” ale literaturii am reuşit să descifrăm împreună, în data de 10.07.2018, într-un dialog literar - moderatoarea Dora Patron şi proful de mate Dorin Cremene. Recunoştinţă şi admiraţie pentru calităţile de jurnalist TV, ale d-nei Dora Patron, care nu este la prima performanţă de acest fel! Literatura ne poate influenţa în bine caracterul, literatura ne poate ajuta să suportăm mai bine suferinţele din viaţa noastră, literatura ne poate modela destinul. După o viaţă petrecută în slujba şcolii, înconjurat de cărţile mele dragi , am ajuns să consider că nu există educaţie de calitate fără să te emoţionezi atunci când deschizi o carte care a ajuns să facă parte din viaţa ta! O mai veche definiţie a culturii, răspunde în mod paradoxal la întrebarea “Ce este cultura?” – “Cultura este ceea ce ţi-a rămas după ce ai uitat tot ceea ce ai învăţat”. Am înţeles din această surprinzătoare definiţie că “Nu există bună educaţie şi nu există cultură consistentă, atunci când, atât «emiţătorul»  cât şi «receptorul», nu se lasă cuprinşi de o profundă şi necesară emoţie. De la suferinţă la literatură nu este decât un singur pas – depinde de noi dacă avem curajul şi dorinţa să facem azi acest pas spiritual!   Reghin, 15.05.2020 Dorin Cremene