Informaţie şi demnitate 2017
În fiecare dintre noi, coexistă un om
care acceptă starea de fapt existentă şi un altul care încearcă să schimbe ceea
ce el consideră că trebuie reevaluat. Dar, aşa cum mereu ne dă lecţii istoria,
acceptarea are tendinţa să conserve «ceea ce este», încetinind ritmul
necesarelor restructurări şi reevaluări. Se pare însă că nu vom putea deveni mai buni şi mai puternici, decât
dacă vom avea curajul să spunem adevărul, indiferent de potenţialele consecinţe
pe termen scurt, mediu şi lung. Ne exprimăm astfel preţuirea şi respectul
nostru, pentru persoanele sau grupurile de oameni curajoşi, care îndrăznesc să
spună «Nu!», atunci când ei consideră că acest lucru este
necesar, pentru revigorarea valorilor noastre morale. Pentru unii dintre
noi, starea normală de a fi, este neliniştea creatoare şi dorinţa de a răspunde
în mod adecvat la provocările existenţiale cu care ne confruntăm. Fără a
deveni paranoici cu orice preţ, noi putem să ne exersăm logica şi inteligenţa
emoţională, căutând informaţiile care se ascund în spatele aparenţelor. Am
încercat, în acest sens, să
înţelegem deciziile «Ciobanului Mioritic», la aflarea informaţiilor despre
ceea ce-i pregătesc partenerii săi de
ciobănie: «Ciobanul Ungurean şi Ciobanul Vrâncean». Regretăm managementul lui
defectuos, în gestionarea acestui conflict pastoral! Suntem contrariaţi,
împreună cu «Oiţa Năzdrăvană», că informaţiile acestui «agent acoperit, în
blană de oaie», nu au fost altfel valorificate, au fost parţial ignorate şi
duse în derizoriu! Constatăm astfel că: «degeaba primeşti informaţii de
valoare la momentul potrivit, dacă nu ai nici curajut şi nici capacitatea să le
valorifici în mod adecvat ». Un alt exemplu de management defectuos, ar fi
şi acela care rezultă, după opinia noastră, din acţiunea Meşterului Manole, descoperită
de noi în balada Monastirea Argeşului. Iată, pe scurt, oamenii şi faptele lor, evaluaţi
în urma lecturii acestei balade. Meşterul Manole şi oamenii săi, primesc de la
domnitorul lor, Radu Negru, misiunea să realizeze ceea ce nu reuşiseră cei
dinaintea lor – edificarea unei mănăstiri, «Pe Argeş în jos». Viziunea (visul)
lui Manole: edificiul va putea fi finalizat numai în urma unui sacrificiu uman –
«Cea-ntâi soţioară, Cea-ntâi surioară, … Pe ea
s-o jertfim, În zid s-o zidim». Ana este astfel sacrificată, construcţia este ridicată,
dar … domnitorul nu-şi mai ţine promisiunea iniţială. Această promisiune
iniţială era: «Că v-oi da averi, V-oi face boieri…», dar ea se transformă
în decizia lui finală, la recepţia edificiului : «Domnu-i asculta, Şi pe
gânduri sta, Apoi poroncea, Schelele să strice, Scări să le ridice, Iar pe cei
zidari, Zece meşteri mari, Să mi-i părăsească, Ca să putrezească, Colo pe
grindiş, Sus pe coperiş…». [citate din balada Monastirea Argeşului, pag.
193-203, POEZII POPULARE ALE ROMÂNILOR - culegere de balade şi legende de
Vasile Alecsandri, Editura Minerva,1982]. Am înţeles şi din acţiunea acestei
balade, cât de puţin a contat şi cât de puţin mai contează uneori, omul şi valorile create de el, pentru
cei care au misiunea să-şi evalueze semenii. Creatorii de valori din toate
timpurile, nu au renunţat însă la misiunea lor – au mers mai departe pe un
drum, nici uşor, şi nici presărat cu recunoaşteri şi recompense materiale
efemere. Considerăm că, în contextul atitudinal creat şi de
realizările înaintaşilor noştri, nu ar trebui să ne mai mire nimic din ceea ce
ni se întâmplă şi nouă azi. În încercarea de a evalua obiectiv, atât faptele
înaintaşilor noştri, cât şi pe ale noastre, am ajuns la o concluzie: pentru
salvarea sănătăţii noastre morale, ar fi probabil necesar să existe şi «Momente
Astrale» în viaţa fiecăruia dintre noi – momente în care să avem curajul
şi demnitatea să credem că există şi alte soluţii existenţiale, decât
resemnarea şi supunerea necondiţionată!
25 iunie 2017 Dorin
Cremene
