Am învăţat în facultate, la orele de filozofie, o „Teoremă” interesantă a vieţii noastre comunitare, de oricând şi de oriunde: „Contradicţia este izvorul dezvoltării personale”. Acum, după 45 de ani de la aflarea acelei constatări filozofice a înţelepţilor antichităţii, am impresia că nimeni nu a reuşit încă să infirme acest adevăr milenar. În directă legătură cu această afirmaţie, pare să fie şi ipoteza că: agresivitatea noastră este ancestrală, că ne naştem cu ea dar putem încerca să o înţelegem, să o acceptăm că face parte din viaţa noastră de fiecare zi. Acceptare nu trebuie însă să presupună resemnare şi abandonarea luptei pentru diminuarea agresivităţii personale şi a celor din jurul noastru.
Există însă episoade „speciale” în viaţa
noastră, momente pe care eu le-aş numi „Astrale” şi decisive pentru evoluţia
ulterioară a vieţii noastre, momente în care trebuie să alegem agresivitatea
pozitivă şi comportamentul intransigent, în opoziţie cu laşităţile şi
renunţările care încearcă să ne bântuie.
Unul dintre aceste „Momente
astrale ale existenţei mele profesionale”, a fost perioada în care, după un proces
de revendicare de 9 ani, a imobilului Clubului Copiilor din Reghin, am înţeles
că există extraordinara şansă de retrocedare a imobilului acestei instituţii de
învăţământ, în favoarea comunităţii reghinene. Dacă nu aş fi fost suficient de competent,
suficient de hotărât şi de agresiv (în sens pozitiv), acum această instituţie
de învăţământ reghinean, af fi fost doar o palidă amintire. Am avut prieteni, am avut susţinere, am
luptat până la capăt, pentru valorile reghinene ale educaţiei extraşcolare.
A existat înţelegere şi a existat o susţinere consistentă, în toate
instituţiile implicate în acest nobil demers, a existat un efort concertat de
căutare a „Bazei Legale” de posibilă trecere a unui imobil revendicat, în
administrarea comunităţii reghinene şi în proprietatea Statului Român! Curajul
şi agresivitatea pozitivă şi-au spus atunci cuvântul – prin „Decizie Definitivă
şi Irevocabilă I.C.C.J.”, acest lăcaş de educaţie extraşcolară a intrat în
proprietatea Statului Român, în loc să intre în proprietate privată!
Au existat desigur şi alte
interese, contrare celor ale comunităţii reghinene – interese meschine şi a
căror realizare ar fi dăunat profund educaţiei şi viitorului copiilor noştri! Şi
chiar dacă, unii care, în acel „An Astral”, au preferat neimplicarea, mă acuză că aveam un
comportament managerial agresiv, le răspund doar azi şi pe această cale: „În momentele
decisive ale vieţii tale, este preferabil să fii acuzat de comportament managerial
agresiv, decât să-ţi rezolvi în mod jalnic şi penibil, probleme vitale ale
existenţei tale profesionale.”
Sunt astfel mândru de realizările mele manageriale din urmă cu 10 ani, sunt
mândru că am înţeles la momentul potrivit ce rol decisiv au „Momentele astrale
ale existenţei noastre comunitare!”.
Reghin, 10 ian. 2018 prof. Dorin Cremene